Un exemplu

Aproape in fiecare zi merg catre serviciu cu masina si trec pe langa Arcul de Triumf. Acolo, pe strada care da spre Arc se intampla sa stau pret de 2, poate 3 semafoare. Mi se intampla chestia asta deja de vreo 2 ani si ceva, de cand ne-am mutat cu sediul firmei.
In fiecare zi pe strada aia e un tip care vinde ziare printre masini. Probabil cunoasteti genul asta de vinzatori de ziare, care stau la semafor si se plimba printre masini vanzand ziare soferilor.
Tipul asta de care va vorbeam e ceva incredibil O sursa de optimism. Il vad in fiecare dimineata, indiferent ca e cald, ca ploua, ca ninge sau ca sunt -10 grade afara. El e nelipsit in intersectie. Si nu numai atat. Chiar are o expresie faciala relaxata, zambeste, e destins.
Sunt multi romani care, cu o ingamfare caracteristica ar spune “uite-l si pe ruptu ala, nu e in stare de altceva, face munca de jos”.
Din punctul meu de vedere, tipul e de 100 de ori mai bun decat aia care gandesc asa. Tipul e multumit cu el insusi, probabil si ca e multumit de ceea ce face. Nu e nimic rau in a vinde ziare. Spre deosebire de altii, el nu apare la stiri ca a violat, ca a furat, ca a devalizat institutii, ca a privatizat nu stiu ce pe 2 lei, ca lipseste sau doarme in scaunul lui din Parlament, ca…
Tot respectul pentru el.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply